Turismul in Rosia Montana este o alternativa


...

Dupa ce lași in urma Zlatna, drumul incepe sa șerpuiasca prin padure și tot urca. Altitudinea crește, urechile incep sa pocneasca. Odata ajuns in Bucium, satul vecin cu Roșia Montana, ai impresia ca acolo timpul s-a oprit in loc de multa vreme. Drumul e asfaltat doar in Bucium-sat; mai departe, in Bucium Șasa și Bucium Poieni, te aventurezi pe pamant gol. Neverosimile care cu boi urca pe langa tine incet, ducand spre case te miri ce lucruri trebuitoare gospodariei. Pe pajiști, in inalțimi, se zarește, mic, cate-un palc de animale. Casele sunt modeste. E țara lemnului, utilizat din plin, in construcții, la incalzit, la imprejmuiri. Telefoanele mobile mai curand nu funcționeaza. Nu e semnal. Dupa primul sfert de ora de debusolare, realizezi ca de-abia de-aici incolo incepe cu adevarat liniștea.
In Bucium, cateva pensiuni și mai multe case particulare pot asigura cazare doritorilor. Urmatorul site ofera, cui dorește, argumente pentru o ședere in zona de macar cateva zile. In apropierea satului sunt trei arii naturale protejate: Detunata Goala, Detunata Flocoasa și Poiana Narciselor. Intr-un week-end cu vreme buna, sute de turiști veniți din diverse colțuri ale Romaniei și ale Europei urca pe cararile de munte ale Buciumului ca sa vada uriașele orgi de bazalt numite Detunatele. Pe cei mai puțin experimentați ii conduce Vetalau, stranepot al Fefeleagai, femeia de baieș facuta celebra de nuvela lui Agarbiceanu, care a avut casa undeva, in vale. Vetalau și soția lui au, in varf de munte, un popas turistic unde ofera doua tipuri de pensiune: la camere și „la trei paie”, adica in șura. De fapt, exista și a treia categorie: campingul, pe pajiști de o frumusețe irezistibila.
La Roșia Montana, posibilitați de cazare sunt, deși ar fi fost loc și de mai mult, și de mai bine. De cand cu proiectul RMGC, zona a fost declarata monoindustriala, astfel fiind impiedicata practic orice investiție in aria ce urmeaza a fi exploatata, fie și un banal magazin sau o tot atat de banala pensiune turistica. Chiar și in afara acestei zone, nu e de mirare ca nu sunt mulți dornici sa cheltuiasca sume deloc neglijabile pe construirea de pensiuni, cand pericolul ca satul sa fie literalmente ras de pe fața pamantului este unul cat se poate de real.
www.drumulaurului.ro, site realizat de Asociația Aurarilor „Alburnus Maior” din Roșia Montana, ofera variante de cazare, trasee turistice, povești din batrani și legende anume culese, o harta și imagini ale zonei. La Roșia, sunt doua situri geologice protejate: Piatra Despicata si Piatra Corbului. Situl arheologic de la Orlea, galeriile romane, un cimitir roman, Muzeul Mineritului. Fanfest, festival infrațit cu altele similare din Bucium, precum Festivalul Narciselor sau Cant și joc la buciumani, adus aici artiști importanți și un numar nesperat de turiști. Motive suficiente pentru a pune la punct un program turistic destul de serios pentru amatorii de vizite in zona. Cu toate astea, autoritațile locale se incapațaneaza sa susțina ca turismul nu poate reprezenta o alternativa pentru aceste locuri. Spre edificare, va invit sa vizitați adesa urmatoare, unde veți gasi blogul Alba. Pagini de vacanța, „revista Seviciului Turism din cadrul Consiliului Judetean Alba”, inaugurata in ianuarie 2007. Aici, daca dați search pe „Roșia Montana” sau, pur și simplu, „Roșia”, veți primi raspunsul: „No posts found.” Dovada ca oamenii se mișca daca sunt lasați in pace, la vreo douazeci de kilometri spre nord-vest de Roșia, in Albac, oferta de cazare este bogata. Și in aceasta zona, atracțiile sunt numeroase, surprizele naturii, impresionante. Nu intocmai departe de Roșia Montana se afla Peștera Scarișoara, Peștera Ghețarul de la Vartop și Dealul cu melci, rezervație paleontologica de pe Valea Arieșului conținand fosile de melci din Cretacicul superior, cand locurile acestea erau acoperite de apa. Inca vreo cațiva kilometri și, in Arieșeni, se poate schia, patina, se pot face sarituri cu parapanta.
Poate suna ciudat, dar soarta turismului in Roșia Montana și imprejurimi imi seamana cu soarta revistelor culturale din Romania: marfa ținuta sub tejghea nu se vinde. Ții pe taraba tot felul de aiureli colorate, revista de calitate nici n-o desfaci din pachet, și pe urma spui senin: „nu se vinde, domnule, cultura!” (Numai eu știu de cite ori am așteptat minute bune pana ce vanzatorul de la chioșc a gasit Dilemateca sau Romania literara, care era pe acolo, nu se știa bine pe unde…)
Așa și cu turismul in Alba. Nu face nimeni nimic pentru a evidenția potențialul turistic al zonei, nu exista trasee turistice promovate oficial (nu ca ar exista undeva in țara, poate ne aude doamna ministru Udrea, care in ultima vreme reacționeaza prompt la ce scrie presa), autoritațile locale nu ridica un deget ca sa acceseze fonduri europene pentru turism sau dezvoltare rurala, dar nu și nu, la Roșia Montana nu se poate face turism!
Sa ne ințelegem: nu e vorba aici despre orice fel de turism. Daca nu v-ați cazat niciodata mai jos de patru stele, iar idealul Dvs. de distracție sunt cluburile cu bodiguarzi la ușa și cu animatoare in bikini, Roșia Montana nu e alegerea potrivita. Pentru montagnarzii inraiți insa, pentru pasionații de istorie, pentru doritorii de aer curat și liniște desavarșita, pentru cine vrea tradiții autentice (nu cele de plastic, bune pentru buticurile de aeroport), zona Roșia Montana este locul de cautat.
Macar pana ce munții de aici nu vor fi transformați in hauri de piatra terasate, iar așezarea, cu vestigiile ei romane cu tot, nu va fi cu totul acoperita de lacul de cianuri și metale grele – desigur, in concentrații mici și numai bune pentru mediu…


Material de Luminita Corneanu, preluat de pe Hotnews